Scrisoare către tata

            Salut, Tata.
A mai trecut un an din viaţa mea cu bine şi eu ca deobicei îţi scriu de ziua mea. De data asta nu o să primeşti scrisoarea mea în plic cum o primeai altă dată, azi voi scrie o scrisoare" SURDĂ" aici, deoarece consider că aşa e mai bine.
     Mi-e dor la fel de mult de tine, tata dar, stiu ca dorul meu nu poate fi potolit din motive doar de tine ştiute.
Am avut un an fericit, un an în care am zâmbit mult şi am plâns puţin. Îl avem pe fiul Bogdan care ne umple viaţa de MIRACOLE. Tot ce ne lipseşte acum este doar Amedeia.
Am aşa multe să îţi povestesc şi regret profud că tu eşti departe de mine, căci viaţa e scurtă relativ, iar eu tot aştept în fiecare zi de naştere ca tu să mă suni. Ştiu că POATE va veni şi acea zi mult aşteptată dar, ar putea fi târziu şi imposibil de recuperat timpul pe care l-am trăit separat.
 Vreau să ştii că inima mea încă te iubeşte, că aş putea să îţi iert anii irosiţi fără a î-mi oferi atenţie  şi toate cele cuvenite da....tată, nu amâna de azi pe mâine, mi-e dor de tine,
MI-E DOR DE TINE!!!
                                                                                  Cu drag , fiica ta Taniuşa...

    Atasez un link aici ca sa il cunoasteti si voi pe tatal meu.http://avan21.ru/

http://avan21.ru/galereya.html?galItem=13&galAlbum=1&galTag=

Fii mulţumit...viaţa e doar una!

Uneori mă gândesc că viaţa e atât de scurtă, iar noi ne dorim aşa multe să realizăm dar, ne pierdem timpul cu nimicuri precum supărări, furii, frustrări, ură şi multe alte vicii sufleteşti care ne răpesc din preţiosul timp oferit ca să îl trăim la cea mai înaltă valoare. Mi-e foarte trist atunci, când văd unii oameni la care ţin mult şi care se poartă aşa de parcă ar avea de trăit un număr nelimitat de ani şi îşi permit prea multe neadmisibile şi nepermise. Chiar aş vrea să cred că fericirea atrage fericire şi lumea ce ne înconjoară este produsul tuturor gândurilor şi acţiunilor noastre zilnice.  Timpul se scurge prea rapid, azi e luni , iar mâine e din nou duminică şi nu observăm cum încet dar cu paşi siguri ne transformăm în roboţi care au doar perfecţiune şi bunăstare în vizor. Nu toţi dar, foarte mulţi ne dorim să fim perfecţi. Să avem o familie fericită, cea mai frumoasă casă, cei mai deştepţi şi sănătoşi copii, cel mai bun job şi salariu nelimitat. Şi de fapt ce e rău în toate astea? Nimic rău. Doar că toate astea nu le poate obţine nimeni aproape, deoarece sunt doar aspiraţii care nu pot să se contopească într-un tot întreg. Şi nu din motiv că este imposibil dar, cred eu că deoarece nu depunem suficient efort ca să obţinem mai întâi liniştea interioară şi mai apoi să încercăm să le vrem pe toate la un loc. Cum poate un om care mereu îl ofensează pe aproapele său să ceară de la el perfecţiune în toate? Foarte simplu! Poate şi punct. El consideră că  o soţie grijulie , iubitoare, care găteşte bine şi are grijă de copii şi menţine casa în curăţenie, îi este pursisimplu datoare să fie la picioarele lui, doar pentru simplu motiv că el lucrează şi aduce venit în casă. DAR ...nu face nici cel mai mic efort ca să fie măcar elementar om cumsecade , nemaivorbind de politeţea elementară. Acest om veşnic nemulţumit de tot ce îl înconjoară şi care nu savurează fiecare zi ca pe o binecuvântare, la sigur într-o bună zi se poate pomeni în faţa propriei nepăsări şi frustrări ca un vagabond care a trăit mereu aspirând spre perfecţiune şi zilnic cătând nod în papură la toate şi tot.
  Însă până la urmă fiecare îşi primeşte răsplata sa!. 
Obiectivele ce mi le-am înaintat sunt alea care mă vor face să îmi trăiesc libertatea oferită chiar de Dumnezeu în aşa mod , încât ea să nu fie o piedică în realizarea viselor  şi  dorinţelor tăinuite. 
 Am şi eu multe dorinţe, dar sunt conştientă că unele pot deveni realitate, altele pot rămâne să sălăşluiasă în inima mea până la adânci bătrâneţe. Tot ce am învăţat în viaţă este că toate sunt trecătoare dar, omenia şi sinceritatea trebuie să nu ne părărsească nici în cele mai neprevăzute situaţii. Prietenii vin şi pleacă, banii  vin şi se duc, tinereţea e trecătoare şi nimic nu e mai de preţ decât LINIŞTEA interioară care te ajută să ei decizii corecte şi te călăuzeşte spre limanul liniştit al vieţii.
 Oamenii sunt diverşi, caracterele sunt diferite şi noi trebuie să putem găsi acel echilibru care ar putea să ne ajute să aflăm limbă comună cu fiecare. Pământul e rotund şi de câte ori m-am convins că atunci când mă aştept cel mai puţin, anume în acele momente se întoarce ca un bumerang spre mine tot ce am trimis spre univers. Bine sau rău, frumos sau urât, curat sau murdar...Doar noi alegem cum să existăm aici pe pământ în decursul vieţii ce ne este oferită tuturor ca o încercare de a ne manifesta şi dezvolta, de a câştiga sau pierde , de a lăsa ceva frumos în urma noastră sau a distruge ce au făcut alţii cu sinceră dorinţă şi dragoste curată.
  Sunt ceia ce gândesc, vreau să trăiesc frumos şi pentru asta am nevoie de voinţă puternică şi dragoste de viaţă. 
  Mulţumesc ....acesta e cuvântul ce ne face mai buni.
 Mulţumesc pentru tot şi toate ! De o mie de ori mulţumesc!!!