N-ţi plânge de milă, femeie!

Ataşez nişte versuri scise de mine cu ceva timp în urmă.

file din gânduri de seară

Ziua se termină de fiecare dată diferit dar în suflet este mereu o bucurie amestecată cu povara zilei ce a trecut. Acum e seră şi vreau să mulţumesc lui Dumnezeu pentru această zi minunată, azi a fost ziua de pomenire a   Sfintei  diaconiţe Tatiana . Numele ce îl port este în cinstea ei şi sunt foarte mulţumită că părinţii mi-au dăruit un nume frumos şi puternic care îmi place enorm.

.....

Sfânta Tatiana s-a născut şi a trăit la Roma, într-o familie de nobili, în secolul al III-lea, în vremea împăraţilor Alexandru Sever şi Maximian , recunoscuţi în epocă  pentru cruzimea manifestată faţă de creştini. Tatăl Muceniţei, deşi a fost ales de trei ori proconsul în administraţia imperială, îmbrăţişa pe ascuns credinţa creştină şi fiica lui a fost crescută în spiritul iubirii de Hristos. La vremea când trebuia să se mărite, Tatiana a refuzat să-şi întemeieze o familie şi a ales viaţa monahală. Pentru dăruirea cu care-şi împlinea misiunea, ea a fost numită diaconiţă într-o biserică din Roma.

Rolul diaconiţelor

În zorii creştinismului, în Biserica primară, diaconiţele făceau parte dintr-un ordin clerical, fiind hirotonite de preot. Ele  aveau misiunea să-l  ajute pe preot la administrarea Sfintelor Taine (Botezul şi Mirungerea- ungerea cu Sfântul Mir a fetelor şi femeilor care se botezau ),  la catehizarea lor. Potrivit uzanţelor severe ale vremii, botezul nu se împlinea la vârsta prunciei, ci la maturitate, iar fetele şi femeile care doreau să se boteze, nu puteau fi atinse de un bărbat, chiar dacă acesta era preot. De aceea, preotul era ajutat la împlinirea ritualului de o diaconiţă. Mai târziu, Mirungerea, ungerea cu Sfântul Mir împlinită de diaconiţe,  s-a păstrat doar în anumite lăcaşuri creştine: în Biserica rusă şi în Biserica greacă, instituţia diaconiţelor există şi astăzi. În ţara noastră, în Biserica română, doar în unele mânăstiri, preotul este ajutat de o femeie care împlineşte misiunea diaconiţei şi este îmbrăcată cu un veşmânt special.  

În misiunea ei, Tatiana s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu: îşi petrecea vremea în post şi rugăciune, ajuta la îngrijea bolnavilor,  îi ajuta pe cei care se confruntau cu necazuri şi- l ajuta pe preot de câte ori era nevoie în Biserică. Totuşi, pentru acele vremuri, când împăratul se ruga şi aducea jerfe idolilor, Tatiana ducea o viaţă periculoasă.

Patimile Tatianei care n-a renunţat la credinţă

Chemată de puternicii zilei în templul lui Apollo pentru a-i aduce zertfe, Tatiana a refuzat şi s-a rugat cu credinţă lui Hristos. Din acel moment au început pătimirile Tatianei. La început i s-a tăiat părul, iar trupul i-a fost împus cu suliţa; a fost spânzurată şi aruncată în cuşca unui leu fioros. Ajunsă din nou în templul care adăpostea idolii, Tatiana a refuzat să le aducă jerfe, iar prin rugăciunile ei, adresate lui Hristos, s-au prăbuşit statuile acestora, iar muceniţa a fost supusă din nou chinurilor. De fiecare dată, îngerii au salvat-o şi, în ziua următoare, călăii Tatianei constatau că rănile ei se vindecau ca prin minune. Mai mult, când a fost aruncată în cuşca leului fioros, călăii au constatat cu stupoare că fiorosul animal a început să se gudure la picioarele diaconiţei. Patimile Tatianei au continuat zile în şir, iar ea era salvată de la supliciu de Hristos pe care-l invoca în rugăciuni şi de o ceată de îngeri, aşa cum se menţionează în Vieţile sfinţilor.

În cele din urmă, preoţii păgâni au fost convinşi că Tatiana este vrăjitoare şi aşa se explică şansa ei de a scăpa cu bine din orice chin. De aceea, i-au tuns părul pentru a alunga diavolii ascunşi în pletele ei. Pentru a fi convinsă să se roage idolilor, Tatiana a fost închisă în Templul lui Zeus. În ziua următoare, preoţii păgâni au constatat cu stupoare că statuia acestuia zăcea la pămânr, sfărâmată în zeci de bucăţele.Într-o zi de 12 ianuarie, în jurul anului 225, d.Hristos, Tatiana şi tatăl său au fost omorâţi prin decapitare şi au primit cununa mucenicească.

În  Biserica Ortodoxă, Sfânta Tatiana este prăznuită cu multă evlavie în ziua de 12 /25 ianuarie. Minunile săvârşite în rândul credincioşilor, şi al tinerilor care i-au cerut ajutorul, acolo unde aceştia se roagă la moaştele ei, au făcut ocolul pământului.

Puterea exemplului

Minunile pe care le-a făcut Sfânta în viaţa celor care i-au cerut ajutorul îi îndeamnă pe mulţi studenţi din diferite centre universitare să vină să se roage la cinstitele moaşte. În lume, Sfânta Tatiana este ocrotitoarea tinerilor şi studenţilor, iar în Rusia, Ucraina şi Belarus, sărbătoarea  este cunoscută şi ca zi a studenţilor.

De asemenea, Sfânta Tatiana este şi protectoarea clerului, pentru că ea a slujit ca diaconiţă la Sfântul altar. 

Părticele din moaştele sale se găsesc în multe lăcaşuri de cult

Mâna dreaptă Sfintei se odihneşte în Biserica Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului a Peşterilor din Rusia ; 

Părticele din moaştele Muceniţei se mai găsesc în Biserica Sfintei Tatiana din Moscova, iar un fragment din moaştele sale, la care se închină pelerinii americani, se găsesc în religvariul Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Brookline, Massachusetts.

Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci. – Mahatma Gandhi

“Daca esti suficient de norocos sa gasesti un stil de viata pe care sa-l iubesti, trebuie sa ai si curajul sa-l 
traiesti.” John Irvin

Viaţa are rost...deci trăieşte-o cu gust!

Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. – Osho

Micile plăceri ale vieţii... life's little pleasures

Odiseea sarcinei

În ziua în care am aflat că sunt însărcinată
Un val de emoţii incomparabile m-au învăluit îndată.
În minte mi s-au conturat instantaneu mii de speranţe Şi...
Viaţa mea a căpătat brusc alte nuanţe.

În luna întâi eram confuză căci abia aflasem despre doritul copil în devenire
Pe atunci abia spre finele lunii aflasem despre această fericire.
Repetam mereu pentru mine că viaţa e frumoasă!
Eram mulţumită căci să fiu mămica unui puiuţ am fost aleasă.

Mă simţeam diferit în luna următoare,
Căci hormonii îşi făceau menirea de viaţă creatoare
Eram cuprinsă de extaz, trăiam fiecare zi ca pe o nouă sărbătoare.

A venit foarte curând şi cea de-a treia lună de sarcină dorită.
Eram în fine o femeie împlinită.
Îmi desenam în minte momentele de fericire divină,
Visam cu ochii deschişi, aveam inima de bucurie plină.

În a patra lună aflasem că fătul e bine.
Simţeam cum se joacă zglobiu cu cordonul simţindu-se bine.
Burtica devenise vizibilă deja considerabil
Trăiam cu speranţa unui viitor veritabil.

Luna a cincea îmi aduse cu ea mult comfort personal
Mă simţeam bine de tot dar, mai aveam de înotat până la mal.
Totuşi emoţiile pluteau  pe valuri mereu
Însă, asta nu mă depăşise în mod instantaneu.

În luna a şasea îmi conturasem  în minte chipul piuţului cuminte
Alintându-l mereu cu cuvintele cele mai blânde .
Mi-l imaginasem cât de frumos să fie ar putea,
Îi simţeam temperamentul  jucăuş deja.

Medicul mă informase în luna a şaptea că poate sosi în orice zi
Eram totuşi pregătită orice nu ar fi!

Dar a venit şi luna a opta ce mi se părea dificilă şi grea.
Dar asta nu pot să zic că mă speria.
Aşteptam cu nerăbdare să vină în final ziua cea mare.
Deşi burtica îmi era grea , rotundă , iar afară era năduf şi mult soare.

Dar iată că sosi în sfârşit şi luna următoare.
Simţeam că mă maturizes şi devenisem protectoare.
Copilaşul însă se lăsase aşteptat cu nerăbdare
Iar când s-a născut în sfârşit, prima frază ce am rostit-o a fost că:
-Efortul se merită, chiar de e unul foarte mare!

Preţul vieţii obţinut în urma durerii de a naşte o fiinţă umană
Devine unul infinit de mare, responsabilizându-ne
Atribuindu-ne calificativul MAMĂ-

NIMIC PE LUME MAI CURAT ŞI DIVIN NU EXISTĂ
DECÂT  SĂ DEVII MAMĂ TRAVERSÂND ODISEEA SARCINEI DE CERURI PRESCRISĂ!

P.S. Aceste versuri le-am compus parcă trecând prin mine fiecare cuvânt scris. Acele emoţii chiar au fost trăite de mine.

Ziua de azi este una frumoasă pentru că...

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.
Încerc să mă trezesc zâmbind . Apoi mă scol şi mă spăl pe faţă, trec cu vederea şi nu mint, tot ce mă supără în viaţă.
  O zi în care m-am trezit din nou este o binecuvântare. În această zi trebuie să încerc să fac ceva cu tolc pentru a nu trăi în chin şi jale. Dacă aş fi pesimistă, cred că ar trebui să îmi plâng de milă zilnic, însă mi-am îngropat trecutul pentru a-mi trăi prezentul frumos şi a-mi construi viitorul mirific.

Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie. - Anthony Robbins

• Nu accepta viata asa cum ti-o propun oamenii. Nu inceta de a te convinge ca viata ar putea fi mai frumoasa; a ta si a celorlalti; nu alta viata, viitoare, care ne-ar consola de aceasta si ne-ar ajuta sa-i acceptam mizeria. Nu accepta. Din ziua in care vei incepe sa intelegi ca nu Dumnezeu, ci oamenii sunt raspunzatori de aproape toate nenorocirile vietii, nu te vei mai resemna. - Andre Gide
• Azi dimineaţă m-am trzit cu senzaţia imperioasă de a crea acest blog unde aş putea oricând să-mi aştern gândurile despre viaţă şi nu doar...
• Vreau să las amprente pe pământ în urma mea şi cred că în secolul 21 am toate pârghiile ca să pot face asta fără a mă complica prea mult.
• Anul acesta l-am început cu dreptul. A fost un început de an frumos pe care l-am întâmpinat în sânul familie alături de cei dragi sufletului meu.
• Mi-am scris pe o foaie tot ce vreau să realizez în acest an şi vreau să cred că totul este posibil atât timp cât încerci şi doreşti să obţii ceva cu adevărat.