În ziua în care am aflat că sunt însărcinată
Un val de emoţii incomparabile m-au învăluit îndată.
În minte mi s-au conturat instantaneu mii de speranţe Şi...
Viaţa mea a căpătat brusc alte nuanţe.
În luna întâi eram confuză căci abia aflasem despre doritul copil în devenire
Pe atunci abia spre finele lunii aflasem despre această fericire.
Repetam mereu pentru mine că viaţa e frumoasă!
Eram mulţumită căci să fiu mămica unui puiuţ am fost aleasă.
Mă simţeam diferit în luna următoare,
Căci hormonii îşi făceau menirea de viaţă creatoare
Eram cuprinsă de extaz, trăiam fiecare zi ca pe o nouă sărbătoare.
A venit foarte curând şi cea de-a treia lună de sarcină dorită.
Eram în fine o femeie împlinită.
Îmi desenam în minte momentele de fericire divină,
Visam cu ochii deschişi, aveam inima de bucurie plină.
În a patra lună aflasem că fătul e bine.
Simţeam cum se joacă zglobiu cu cordonul simţindu-se bine.
Burtica devenise vizibilă deja considerabil
Trăiam cu speranţa unui viitor veritabil.
Luna a cincea îmi aduse cu ea mult comfort personal
Mă simţeam bine de tot dar, mai aveam de înotat până la mal.
Totuşi emoţiile pluteau pe valuri mereu
Însă, asta nu mă depăşise în mod instantaneu.
În luna a şasea îmi conturasem în minte chipul piuţului cuminte
Alintându-l mereu cu cuvintele cele mai blânde .
Mi-l imaginasem cât de frumos să fie ar putea,
Îi simţeam temperamentul jucăuş deja.
Medicul mă informase în luna a şaptea că poate sosi în orice zi
Eram totuşi pregătită orice nu ar fi!
Dar a venit şi luna a opta ce mi se părea dificilă şi grea.
Dar asta nu pot să zic că mă speria.
Aşteptam cu nerăbdare să vină în final ziua cea mare.
Deşi burtica îmi era grea , rotundă , iar afară era năduf şi mult soare.
Dar iată că sosi în sfârşit şi luna următoare.
Simţeam că mă maturizes şi devenisem protectoare.
Copilaşul însă se lăsase aşteptat cu nerăbdare
Iar când s-a născut în sfârşit, prima frază ce am rostit-o a fost că:
-Efortul se merită, chiar de e unul foarte mare!
Preţul vieţii obţinut în urma durerii de a naşte o fiinţă umană
Devine unul infinit de mare, responsabilizându-ne
Atribuindu-ne calificativul MAMĂ-
NIMIC PE LUME MAI CURAT ŞI DIVIN NU EXISTĂ
DECÂT SĂ DEVII MAMĂ TRAVERSÂND ODISEEA SARCINEI DE CERURI PRESCRISĂ!
P.S. Aceste versuri le-am compus parcă trecând prin mine fiecare cuvânt scris. Acele emoţii chiar au fost trăite de mine.
Un val de emoţii incomparabile m-au învăluit îndată.
În minte mi s-au conturat instantaneu mii de speranţe Şi...
Viaţa mea a căpătat brusc alte nuanţe.
În luna întâi eram confuză căci abia aflasem despre doritul copil în devenire
Pe atunci abia spre finele lunii aflasem despre această fericire.
Repetam mereu pentru mine că viaţa e frumoasă!
Eram mulţumită căci să fiu mămica unui puiuţ am fost aleasă.
Mă simţeam diferit în luna următoare,
Căci hormonii îşi făceau menirea de viaţă creatoare
Eram cuprinsă de extaz, trăiam fiecare zi ca pe o nouă sărbătoare.
A venit foarte curând şi cea de-a treia lună de sarcină dorită.
Eram în fine o femeie împlinită.
Îmi desenam în minte momentele de fericire divină,
Visam cu ochii deschişi, aveam inima de bucurie plină.
În a patra lună aflasem că fătul e bine.
Simţeam cum se joacă zglobiu cu cordonul simţindu-se bine.
Burtica devenise vizibilă deja considerabil
Trăiam cu speranţa unui viitor veritabil.
Luna a cincea îmi aduse cu ea mult comfort personal
Mă simţeam bine de tot dar, mai aveam de înotat până la mal.
Totuşi emoţiile pluteau pe valuri mereu
Însă, asta nu mă depăşise în mod instantaneu.
În luna a şasea îmi conturasem în minte chipul piuţului cuminte
Alintându-l mereu cu cuvintele cele mai blânde .
Mi-l imaginasem cât de frumos să fie ar putea,
Îi simţeam temperamentul jucăuş deja.
Medicul mă informase în luna a şaptea că poate sosi în orice zi
Eram totuşi pregătită orice nu ar fi!
Dar a venit şi luna a opta ce mi se părea dificilă şi grea.
Dar asta nu pot să zic că mă speria.
Aşteptam cu nerăbdare să vină în final ziua cea mare.
Deşi burtica îmi era grea , rotundă , iar afară era năduf şi mult soare.
Dar iată că sosi în sfârşit şi luna următoare.
Simţeam că mă maturizes şi devenisem protectoare.
Copilaşul însă se lăsase aşteptat cu nerăbdare
Iar când s-a născut în sfârşit, prima frază ce am rostit-o a fost că:
-Efortul se merită, chiar de e unul foarte mare!
Preţul vieţii obţinut în urma durerii de a naşte o fiinţă umană
Devine unul infinit de mare, responsabilizându-ne
Atribuindu-ne calificativul MAMĂ-
NIMIC PE LUME MAI CURAT ŞI DIVIN NU EXISTĂ
DECÂT SĂ DEVII MAMĂ TRAVERSÂND ODISEEA SARCINEI DE CERURI PRESCRISĂ!
P.S. Aceste versuri le-am compus parcă trecând prin mine fiecare cuvânt scris. Acele emoţii chiar au fost trăite de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu