Mereu am dorit să obţin cât mai mult de la viaţă, la fel ca orice alt om care vrea să trăiască la maximă intensitate unica şi irepetabila sa viaţă oferită în dar cu cea mai mare generozitate de către Creatorul Universului Dumnezeu.
Am încercat în fel şi chip să nu rămân în urma prietenilor, colegilor, verişorilor ; păstrând mereu spiritul competitiv în fruntea tuturor acţiunilor mele. Nu pot să zic că asta m-a încurcat să tind mai cu spor spre ceia ce mi-am dorit mereu. Ba dimpotrivă, asta m-a făcut să caut mereu soluţii potrivite pentru a-mi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Am căutat prin cărţi , răspunsuri la sutele de întrebări care î-mi frământau gândul adolescentin în fel şi chip. Unele le-am aflat, altele au rămas încă nedescoperite dar, ceia ce m-a făcut să pot trece în viaţă peste încercările vijelioase ale vieţii a fost puterea gândului pozitiv, optimist şi curat.
De nenumărate ori m-am convins că gândul ce dăinuie în noi ne condiţionează starea de spirit şi ne deschide orizonturi luminoase sau viceversa.
M-am gândit o vreme bună, ce să fac ? ; ca să pot trece peste o mare încercare a vieţii care a stors din mine mai toate lacrimile şi m-a îngenunchiat practic în faţa viselor şi speranţelor desenate cu multă grijă în mintea mea. Am căutat alinare în rugăciunea inimii şi în puterea gândului curat pe care mi-l cultivam zilnic şi care mă făcea să mă simt mai optimistă . Am devenit mult mai fericită datorită dorinţei de a trăi cu o rază de lumină în gând care este nimic alt ceva decât autocultivare internă. Încerc să cultiv în mine gânduri deschise la culoare care mă fac să mă simt minunat chiar dacă afară plouă. Mă bucur de zâmbetul puiului de om ( Bogdan fiul meu) , cu care îmi încep orice dimineaţă. Admir cu mare duioşie fiecare floricică ce creşte la noi în curte dar, cel mai important încerc din răsputeri să trec cu vederea trecutul dureros care m-a făcut să mă ridic şi să iau viaţa practic de la zero.
Gândul este arhitectul destinului. (Swami Shivananda)
Am încercat în fel şi chip să nu rămân în urma prietenilor, colegilor, verişorilor ; păstrând mereu spiritul competitiv în fruntea tuturor acţiunilor mele. Nu pot să zic că asta m-a încurcat să tind mai cu spor spre ceia ce mi-am dorit mereu. Ba dimpotrivă, asta m-a făcut să caut mereu soluţii potrivite pentru a-mi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Am căutat prin cărţi , răspunsuri la sutele de întrebări care î-mi frământau gândul adolescentin în fel şi chip. Unele le-am aflat, altele au rămas încă nedescoperite dar, ceia ce m-a făcut să pot trece în viaţă peste încercările vijelioase ale vieţii a fost puterea gândului pozitiv, optimist şi curat.
De nenumărate ori m-am convins că gândul ce dăinuie în noi ne condiţionează starea de spirit şi ne deschide orizonturi luminoase sau viceversa.
M-am gândit o vreme bună, ce să fac ? ; ca să pot trece peste o mare încercare a vieţii care a stors din mine mai toate lacrimile şi m-a îngenunchiat practic în faţa viselor şi speranţelor desenate cu multă grijă în mintea mea. Am căutat alinare în rugăciunea inimii şi în puterea gândului curat pe care mi-l cultivam zilnic şi care mă făcea să mă simt mai optimistă . Am devenit mult mai fericită datorită dorinţei de a trăi cu o rază de lumină în gând care este nimic alt ceva decât autocultivare internă. Încerc să cultiv în mine gânduri deschise la culoare care mă fac să mă simt minunat chiar dacă afară plouă. Mă bucur de zâmbetul puiului de om ( Bogdan fiul meu) , cu care îmi încep orice dimineaţă. Admir cu mare duioşie fiecare floricică ce creşte la noi în curte dar, cel mai important încerc din răsputeri să trec cu vederea trecutul dureros care m-a făcut să mă ridic şi să iau viaţa practic de la zero.
Gândul este arhitectul destinului. (Swami Shivananda)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu