Mama...este cuvântul lăsat parcă de Dumnezeu la auzul căruia mă trec fiorii. Mai cu seamă acum când copilul mă strigă folosind acest cuvânt divin. Consider că acest cuvânt are însemnătate sfinţită de-a lungul timpului, ce semnifică; dăruire, căldură, încredere, iubire, protecţie, duioşie, mărinimie, compătimire şi cultură. Echivalentul cel mai semnificativ al cuvântului MAMA consider că este totuşi VIAŢĂ. De la ea porneşte totul. Din uterul ei se naşte o nouă fiinţă umană care la rândul ei va dărui direct sau indirect o altă viaţă. Şi acest ciclu al vieţii continue să se extindă încă de la Adam şi Eva parcă la infinit.
MAMA este cel mai dulce cuvânt din univers care sună aproape la fel în toate limbile.
MAMA este începutul vieţii mele şi ea este setaua călăuză care mi-a fost şi este în continuare alături de mine în cele mai dificile momenete ale vieţii dar şi în cele frumoase.
MAMA este firavă ca ghiocelul şi protectoare ca leuaica.
MAMA, doar ea ştie cel mai bun leac pentru puiul său atunci când el suferă sau este trist.
Aş continua la infinit şirul gândurilor despre mama, dar un gând nu îmi dă pace mereu.
-Ce va fi când mama va închide ochii pentru a pleca în veşnica pomenire a nefiinţei ?
Este întrebarea care mă face să mă treacă fiorii şi să iau receptorul pentru a o suna pe mama cât trăieşte şi e vie. Am realizat cu adevărat semnificaţia acestui cuvânt divin abia după ce am trecut prin chinurile travaliului şi după ce am născut pe cale naturală.
Atunci am înţeles că mama este ceva de nedescris în cuvinte. Ea este o părticică din divinitate pe pământ, şi zic asta deoarece participă la procrearea continua a umanităţii. Deşi ştie că o aşteaptă durerile naşterii, ea îşi iubeşte copiii chiar din momentul în care află că e însărcinată.
E ceva extraordinar de frumos să ştii că ea , adică mama ta unică şi irepetabilă este cel mai de încredere pilon al vieţii tale. Ea este universul tău şi binecuvântările ei sunt adevărate perle pentru viaţa ta. E uimitor câtă putere de voinţă poate avea o mamă atunci când puiul său e bolnav. Mama devine omul supranatural când merge vorba că trebuie să stea zile şi nopţi lângă copil atunci când el e cuprins de mrejele bolii.
E scumpă cum nu este pe lume nici o nestemată. Ea preţ nu are şi orice lacrimă a ei nu trebuie lăsată să fie de tristeţe, deoarece mama chiar nu merită să plângă din cauza copilului căruia i-a dat o bucăţică din sufletul ei.
O iubesc la rândul meu pe mamica mea protectoare şi luminoasă ca un soare.
-Mămico, să ai o viaţă cu miros de trandafiri şi să fii protejată de toţi îngerii cereşti pentru că tu, mi-ai dăruit viaţă şi nimic mai frumos nu putea să se întâmple cu mine decât să ştiu că te am în calitate de mamă anume pe tine!!!
Te iubesc, mămico!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu